John Ernst Steinbeck s-a născut pe „7 februarie 1902 la Salinas, California. Tatăl său, de origine germană, era administratorul unei mori, iar mama sa – de origine irlandeză, învăţătoare. Ceilalţi copii ai familiei Steinbeck au fost Esther, Eliyabeth şi Mary.
Casa părintească era plină de cărţi: autorii preferaţi ai lui John Steinbeck erau Mark Twain şi Jack London.
A frecventat şcolile publice şi liceul din Salinas apoi a studiat la universitatea Stanford.
A scris prima dată pentru El Gabilan, ziarul liceului. A publicata primele povestiri în revista : „The Stanford Spectator”.
Din „Biblioteca John Steinbeck” fac parte cărţile: „Cartierul Tortilla”; „Nopţi fără lună”; „Perla”; „Jurnal rusesc”; „Joia dulce” şi „Eu şi Charlie descoperim America”.
În cartea „Şoareci şi oameni” personajele principale sunt George şi Lennie. Paradoxal este că ei, deşi au personalităţi diametral opuse, reuşesc să coabiteze şi se completează.
George e un tip raţional, superior lui Lennie în ceea ce priveşte capacităţile intelectuale, dar mult inferior în ceea ce priveşte fizicul. Lennie are doar forţă brută – nu e capabil să raţioneze sau să ia decizii singur – poate doar dă muncească, să respecte ordine.
George, deşi uneori dă dovadă de ingeniozitate – nu poate munci şi nu se poate apăra de eventuali răufăcători fără Lennie. La fel, Lennie, deşi are o forţă remarcabilă, nu ar putea lua decizii în momentele cruciale ale vieţii sale fără George.
Într-un fragment, Lennie îi mângâie părul lui Alice, soţia lui Curley, boxer la categoria pană şi fiul şefului fermei. Lennie dă dovadă de aceiaşi încrâncenare de care dă mereu dovadă în momentele grele: Alice se zbate şi ţipă fiindcă Lennie refuză să ia mâna de pe părul ei. Pentru a o face să tacă, Lennie îi astupă gura cu mâna – numai că, din cauza forţei sale remarcabile, îi rupe gâtul şi o omoară.
Lennie sfârşeşte prin a fi împuşcat de către George. El, de altfel, din cauza stângăciei a omorât toate fiinţele pe care le-a îndrăgit – mai întâi şoarecii, apoi căţelul şi pe urmă Alice.
Cartea se remarcă şi prin momente lirice, cum ar fi: „...râul Salinas vine de se lipeşte de coasta dealului şi curge verde şi adânc... De o parte a râului, coastele aurii ale dealului suie unduind până la înălţimile stâncoase ale munţilor Gabilan”
Casa părintească era plină de cărţi: autorii preferaţi ai lui John Steinbeck erau Mark Twain şi Jack London.
A frecventat şcolile publice şi liceul din Salinas apoi a studiat la universitatea Stanford.
A scris prima dată pentru El Gabilan, ziarul liceului. A publicata primele povestiri în revista : „The Stanford Spectator”.
Din „Biblioteca John Steinbeck” fac parte cărţile: „Cartierul Tortilla”; „Nopţi fără lună”; „Perla”; „Jurnal rusesc”; „Joia dulce” şi „Eu şi Charlie descoperim America”.
În cartea „Şoareci şi oameni” personajele principale sunt George şi Lennie. Paradoxal este că ei, deşi au personalităţi diametral opuse, reuşesc să coabiteze şi se completează.
George e un tip raţional, superior lui Lennie în ceea ce priveşte capacităţile intelectuale, dar mult inferior în ceea ce priveşte fizicul. Lennie are doar forţă brută – nu e capabil să raţioneze sau să ia decizii singur – poate doar dă muncească, să respecte ordine.
George, deşi uneori dă dovadă de ingeniozitate – nu poate munci şi nu se poate apăra de eventuali răufăcători fără Lennie. La fel, Lennie, deşi are o forţă remarcabilă, nu ar putea lua decizii în momentele cruciale ale vieţii sale fără George.
Într-un fragment, Lennie îi mângâie părul lui Alice, soţia lui Curley, boxer la categoria pană şi fiul şefului fermei. Lennie dă dovadă de aceiaşi încrâncenare de care dă mereu dovadă în momentele grele: Alice se zbate şi ţipă fiindcă Lennie refuză să ia mâna de pe părul ei. Pentru a o face să tacă, Lennie îi astupă gura cu mâna – numai că, din cauza forţei sale remarcabile, îi rupe gâtul şi o omoară.
Lennie sfârşeşte prin a fi împuşcat de către George. El, de altfel, din cauza stângăciei a omorât toate fiinţele pe care le-a îndrăgit – mai întâi şoarecii, apoi căţelul şi pe urmă Alice.
Cartea se remarcă şi prin momente lirice, cum ar fi: „...râul Salinas vine de se lipeşte de coasta dealului şi curge verde şi adânc... De o parte a râului, coastele aurii ale dealului suie unduind până la înălţimile stâncoase ale munţilor Gabilan”
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu