Nu-mi plac ploile, alea , afurisite, ca nişte degete muiate în benzină, groaznice ca nişte ritualuri Famadihna, când, trist – un cambodgian într-un lan de susan, mă plimb dintr-o cameră în alta. În creierul meu – o ceaţă de nume, trucaje ale memoriei, mintea mea – o mină care explodează sub piciorul unui copil de 13 ani din Mekong.
Afară – fuioare de ceaţă haşurând peisajul unsuros ca o filă dintr-un caiet vechi.
Nu-mi plac nici după amiezile călduroase, când devii treptat o moluscă. Cald ca în rezervorul unei maşini.
Amintirile alunecă pe toboganul conştiinţei.
Secundele – scăldate în apele istoriei.
Vocea mea e-un palmier. Televizorul pornit.
Clipele trec ca nişte molecule de oxigen prin trahee.
Ochii se deschid – două briliante.
Eşuez ca o fregată în Marea Egee.
De la 7 ani, urăsc dimineţile în care mă întorc din somn, ca un cosmonaut dintr-un trecut îndepărtat, după-amiezile în familie şi serile ca nişte arabescuri din amestecuri de linii, frunze, forme geometrice.
Afară – fuioare de ceaţă haşurând peisajul unsuros ca o filă dintr-un caiet vechi.
Nu-mi plac nici după amiezile călduroase, când devii treptat o moluscă. Cald ca în rezervorul unei maşini.
Amintirile alunecă pe toboganul conştiinţei.
Secundele – scăldate în apele istoriei.
Vocea mea e-un palmier. Televizorul pornit.
Clipele trec ca nişte molecule de oxigen prin trahee.
Ochii se deschid – două briliante.
Eşuez ca o fregată în Marea Egee.
De la 7 ani, urăsc dimineţile în care mă întorc din somn, ca un cosmonaut dintr-un trecut îndepărtat, după-amiezile în familie şi serile ca nişte arabescuri din amestecuri de linii, frunze, forme geometrice.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu