Era cald şi întuneric ca în placenta unei vicune.
Camera avea un aer bizar, de şifonier în care te ghemuieşti,
te gândeşti intens la ceva anume. Îţi place mirosul de naftalină
al hainelor.
Era cald ca într-o cizmărie în care miroase plăcut a prenadez.
Mirosul îţi intră în nări, îţi gâdilă sinusurile.
Ferestrele erau nişte ochiuri de apă. Tu – o moluscă. Transpirai.
Erai ca un pescăruş prins într-o colivie.
Tăcerea suna ca o orchestră, ca marşul funebru al lui Chopin.
Era cald, aerul era ca o pătură roz, scămoşată. Şi era întuneric
ca într-un vortex.
Camera avea un aer bizar, de şifonier în care te ghemuieşti,
te gândeşti intens la ceva anume. Îţi place mirosul de naftalină
al hainelor.
Era cald ca într-o cizmărie în care miroase plăcut a prenadez.
Mirosul îţi intră în nări, îţi gâdilă sinusurile.
Ferestrele erau nişte ochiuri de apă. Tu – o moluscă. Transpirai.
Erai ca un pescăruş prins într-o colivie.
Tăcerea suna ca o orchestră, ca marşul funebru al lui Chopin.
Era cald, aerul era ca o pătură roz, scămoşată. Şi era întuneric
ca într-un vortex.
Un comentariu:
mi-a placut acest tablou. ferestrele erau niste ochiuri de apa. frumos.
Trimiteți un comentariu