primul fir de păr de pe piept a apărut în toamna lui douămiizece, un fir mic, abiavizibil. avea aproximativ 0,1 milimetri.
a încremenit când l-a văzut. şi-a strâmbat gura, a deschis larg ochii. avea 15 ani pe atunci. era un băiat blond, cocoşat, micdeînălţime, subdezvoltat. nu credea că o să-i crească vreun fir de păr pe corp până la 20 de ani. a citit undeva că persoanele care nu se dezvoltă optim în timpul pubertăţii, o fac după ce împlinesc 18-19 ani. i-a monitorizat creşterea. în prima săptămână a crescut un milimetru. îşi privea firul de pe piept mare parte din zi, întins pe pat, dezbrăcat. se spăla din ce în ce mai rar, de teamă să nu-l rupă. a ajuns să miroasă insuportabil, i-era frică să se încheie la cămaşă, voia ca firul să crească drept. "când va fi mare, îl voi pieptăna" îşi spunea.
i-a pus un nume după cinci zile. i-a spus boris baum, acelaşi nume pe care l-a avut bunicul său, soldat în războiul din coreea. a notat ziua, ora, minutul în care s-a născut. s-a gândit să-i facă certificat de naştere. apoi buletin.
după două săptămâni a crescut un milimetru şi jumătate. după calculele lui, firul creştea cu 0,14 milimetri pe zi. "va avea 51,15 mm, dacă va creşte în ritmul ăsta un an" îşi spunea. "în doi ani, 102,3 mm". dar se va opri douăzecişiceva cu siguranţă
vorbea cu el. îi zicea dimineaţa: "ce faci mititelule? ce faci boris? te simţi bine?". îi zâmbea, îl atingea uşor cu un deget.
într-o zi a mers să se spele, răspândea un miros axilar insuportabil. a uitat pentru o clipă de firul de păr. l-a rupt în timp ce se spăla pe piept.
şi-a dat seama abia când era pregătit să iasă din cadă.
s-a uitat pe piept, a încremenit ca atunci când l-a văzut prima oară. l-a căutat pe fundul căzii, nu l-a găsit. a plâns. a strigat.
a încremenit când l-a văzut. şi-a strâmbat gura, a deschis larg ochii. avea 15 ani pe atunci. era un băiat blond, cocoşat, micdeînălţime, subdezvoltat. nu credea că o să-i crească vreun fir de păr pe corp până la 20 de ani. a citit undeva că persoanele care nu se dezvoltă optim în timpul pubertăţii, o fac după ce împlinesc 18-19 ani. i-a monitorizat creşterea. în prima săptămână a crescut un milimetru. îşi privea firul de pe piept mare parte din zi, întins pe pat, dezbrăcat. se spăla din ce în ce mai rar, de teamă să nu-l rupă. a ajuns să miroasă insuportabil, i-era frică să se încheie la cămaşă, voia ca firul să crească drept. "când va fi mare, îl voi pieptăna" îşi spunea.
i-a pus un nume după cinci zile. i-a spus boris baum, acelaşi nume pe care l-a avut bunicul său, soldat în războiul din coreea. a notat ziua, ora, minutul în care s-a născut. s-a gândit să-i facă certificat de naştere. apoi buletin.
după două săptămâni a crescut un milimetru şi jumătate. după calculele lui, firul creştea cu 0,14 milimetri pe zi. "va avea 51,15 mm, dacă va creşte în ritmul ăsta un an" îşi spunea. "în doi ani, 102,3 mm". dar se va opri douăzecişiceva cu siguranţă
vorbea cu el. îi zicea dimineaţa: "ce faci mititelule? ce faci boris? te simţi bine?". îi zâmbea, îl atingea uşor cu un deget.
într-o zi a mers să se spele, răspândea un miros axilar insuportabil. a uitat pentru o clipă de firul de păr. l-a rupt în timp ce se spăla pe piept.
şi-a dat seama abia când era pregătit să iasă din cadă.
s-a uitat pe piept, a încremenit ca atunci când l-a văzut prima oară. l-a căutat pe fundul căzii, nu l-a găsit. a plâns. a strigat.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu