o filipineză cu gene lungi, tunsă unu care vorbea mult. avea înfăţişarea impunătoare a lui Islam Karimov, deşi nu avea mai mult de 1 60 şi 50 kg. purta ochelari lipiţi cu scotch.
nu privea niciodată omul cu care vorbea. se uita în gol sau îşi număra degetele. nu ieşea din magazin până la 10 p.m. când termina programul. venea la 7 a.m. duminica stătea doar patru ore. obişnuia ca de fiecare dată când depunea un efort fizic sau mental să se scarpine la baza nasului. respira greu când era supărată. îi lipsea un deget. avea strabism, dizenterie, astm, un început de tulburare bipolară, diabet. s-a născut cu doar 29 de dinţi. nu şi-a putut mişca niciodată sprânceana dreaptă şi nici închide ochiul. a avut stomacul perfect sănătos până la 14 ani. de la 14 o chinuie nişte crampe cărora nu le găseşte cauza. ele apar doar când se gândeşte la mătuşa ei din Mongolia, Borchu. îi plăcea să ia un produs oarecare de pe raft şi să citească ingredientele.
se auzeau zgomote ciudate din magazin. ţipete, mormăieli, tuse, sforăituri, râgâituri, câte un susur sau un muget, ca din vestiarul echipei Beşiktaş Istambul. trecătorii se opreau o clipă, ascultau. tekelul astmatic în lesa doamnei Lucreţia lătra. păsările plecau de pe cablurile de electricitate. domnii în pijama ieşeau pe balcon cu mutrele boţite de somn.
vocea filipinezei suna ca o râşniţă de cafea, când ţipa ca o balastieră, când râdea ca behăitul unei capre din turma singurului cioban român din Tirolul de Sud, când ofta ca un motor wankel cu piston în formă triunghiulară,
când tuşea ca un balon de confetti.
era ora 21. nu se auzea nimic din magazin. un domn bătrân a intrat. s-a întors după câteva secunde în fugă. a plecat.
nu privea niciodată omul cu care vorbea. se uita în gol sau îşi număra degetele. nu ieşea din magazin până la 10 p.m. când termina programul. venea la 7 a.m. duminica stătea doar patru ore. obişnuia ca de fiecare dată când depunea un efort fizic sau mental să se scarpine la baza nasului. respira greu când era supărată. îi lipsea un deget. avea strabism, dizenterie, astm, un început de tulburare bipolară, diabet. s-a născut cu doar 29 de dinţi. nu şi-a putut mişca niciodată sprânceana dreaptă şi nici închide ochiul. a avut stomacul perfect sănătos până la 14 ani. de la 14 o chinuie nişte crampe cărora nu le găseşte cauza. ele apar doar când se gândeşte la mătuşa ei din Mongolia, Borchu. îi plăcea să ia un produs oarecare de pe raft şi să citească ingredientele.
se auzeau zgomote ciudate din magazin. ţipete, mormăieli, tuse, sforăituri, râgâituri, câte un susur sau un muget, ca din vestiarul echipei Beşiktaş Istambul. trecătorii se opreau o clipă, ascultau. tekelul astmatic în lesa doamnei Lucreţia lătra. păsările plecau de pe cablurile de electricitate. domnii în pijama ieşeau pe balcon cu mutrele boţite de somn.
vocea filipinezei suna ca o râşniţă de cafea, când ţipa ca o balastieră, când râdea ca behăitul unei capre din turma singurului cioban român din Tirolul de Sud, când ofta ca un motor wankel cu piston în formă triunghiulară,
când tuşea ca un balon de confetti.
era ora 21. nu se auzea nimic din magazin. un domn bătrân a intrat. s-a întors după câteva secunde în fugă. a plecat.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu