a deschis uşa clasei şi a ieşit.

doamna profesoară s-a înroşit, a izbit catalogul în catedră, a ţipat. copiii au încremenit - cel de la tablă a strâmbat gura, a clătinat capul. ea s-a întors spre el: "nu se poate! a strigat. nu se poate aşa ceva! vai de mine!".

elevii se uitau unii la alţii. "ce s-a întâmplat?" "ce a făcut?" întrebau. "tăceţi!" a strigat doamna profesoară. a bătut cu unghia în tablă. "nuuuuuu! vaaaaai!" făcea. buza de jos a celui de la tablă tremura. fruntea se increţise. "nu, nu se poate aşa ceva! măi băiete, eşti bătut în cap?". elevii tremurau. cel din faţă a privit în jos. şi-a muşcat buza. a pus mâneca hainei pe ea. şi-a dat seama că era spartă.

"măi, ce ai scris acolo, măi?" şterge imediat. " nu, nu se poate. ce ai mă în capul ăla. ce greu de cap eşti!" l-a prins de umăr. "măi, măi, stop! vai!"

cel din faţă a continuat să scrie. unii copii râdeau, alţii mototoleau hârtii. doamna profesoară s-a uitat din nou spre tablă.

"nu se poate aşa ceva! a răcnit. ai învăţat ceva pentru azi? de ce eşti aşa greu de cap?" a izbit cu palma în catedră. elevul a mai scris ceva.

doamna profesoară s-a ridicat când a văzut. a deschis uşa clasei şi a ieşit.