Edward de Bono (n.1933) este un medic, inventator şi consultant de origine malteză. El a inventat termenul "Gândire laterală".
Cum funcţionează mintea: mintea e un mecanism foarte eficient, dar are anumite limitări specifice. Pentru a le depăşi, este necesară gândirea laterală. Mintea e şi un sistem care generează modele, necesare în comunicarea codificată: de exemplu, îi putem ordona celui din faţa noastră să facă o acţiune, explicându-i detaliat ce trebuie să facă sau putem să-i spunem simplu: Execută planul numărul doi; sau dacă e vorba de un film, îl putem întreba: "Iţi aminteşti filmul acela în care Julie Andrews era guvernantă şi avea grijă de nişte copii din Austria?", iar el să rememoreze cu uşurinţă restul informaţiilor din acea producţie cinematografică. Gândirea laterală ne ajută să generăm modele noi, gândirea verticală lucrează cu modele deja existente. Mintea este pasivă, e un spaţiu în care informaţiile se auto-organizează. Nu are capacitatea de a le sorta. Orice suprafaţă de memorare are o durată limitată a atenţiei. Pe măsură ce apar informaţii noi, cele vechi se pierd.
câteva dezavantaje ale sistemului de modele prestabilite: odată ce folosim anumite modele, e foarte greu să le schimbăm; sunt fixate din ce în ce mai rigid, pe măsură ce ne influențează atenţia; modul în care aranjăm informaţiile depinde de ordinea în care luăm contact cu ele, de aceea e puţin probabil ca un mod de a le aranja să fie cel mai bun; în sistem există continuitate, o deviaţie minoră de la un anumit pas poate avea repercursiuni grave; chiar dacă alegerea dintre două modele competitive poate fi cea mai potrivită, modelul care nu e ales este întotdeauna ignorat; mintea e un sistem care produce şi foloseşte clişee.
Umorul şi intuiţia: există o cale alternativă de a distribui informaţiile, adică se poate trece la o altă distribuţie. Cu cât trecerea e mai bruscă, ia naştere umorul. Dacă trecerea e permanentă, apare perspicacitatea.
de exemplu: Un om a sărit de pe un zgârie nori, când ajunge la etajul al treilea spune: Până aici totul e bine.
În această situaţie, din felul cum e oferită informaţia decurge o anumită aşteptare. Umorul este oferit de deznodământul neaşteptat.
mulţi oameni cred că gândirea verticală este singura formă de gândire eficientă.
gândirea laterală nu contestă gândirea verticală, ci vine în sprijinul ei. nu caută modul cel mai eficient de a rezolva o problemă, ci să genereze cât mai multe căi de a o rezolva:
Diferenţe dintre gândirea laterală şi cea verticală:
în gândirea verticală contează corectitudinea. ea caută o cale, eliminându-le pe celelalte.
în gândirea laterală cantitatea, caută să deschidă cât mai multe drumuri.
când gândeşti vertical, iei în calcul diferite abordări până o găseşti pe cea promiţătoare.
când gândeşti lateral, iei în calcul diverse variante şi după ce ai găsit-o pe cea promiţătoare
gândirea verticală înaintează numai dacă există o direcţie, gândirea laterală generează noi direcţii.
în gândirea verticală fiecare pas trebuie să fie corect, în gândirea laterală nu
gândirea laterală poate face salturi. ea înaintează de dragul înaintării.
în gândirea verticală folosesc negaţii pentru a bloca anumite drumuri, în cea laterală nu există negaţii.
gândirea verticală urmează cele mai plauzibile căi, gândirea laterală pe cele mai puţin probabile
Atitudini negative faţă de gândirea laterală:
fiind aşa diferită de gândirea verticală, mulţi consideră că nici nu există
unii zic că ori de câte ori s-a ajuns la o soluţie prin intermediul gândirii laterale, a existat şi o cale logică pentru a ajunge la acea rezolvare
gândirea laterală e doar un talent creativ, pe care nu îl are fiecare om
Natura gândirii laterale:
gândirea laterală se ocupă cu schimbarea modelelor (model înseamnă modul de aranjare a informaţiilor pe suprafaţa de memorare)
într-un sistem dotat cu memorie aranjarea informațiilor nu poate fi niciodată cea mai bună
gândirea laterală este atât o atitudine, cât şi un mod mai bun de a aranja informaţiile
Utilitatea gândirii laterale:
ea produce idei noi, care ne ajută la rezolvarea problemelor
include şi reevaluarea periodică, adică o privire mai atentă asupra alternativelor
Principiul esenţial al gândirii laterale: orice mod de a privi lucrurile este doar unul din nenumăratele moduri posibile.
cum generăm alternativele:
putem fixa o cotă, adică un număr de alternative, căi de rezolvare a unei probleme.
unul din avantajele fixării unei cote este că, dacă găsim o soluţie promiţătoare, inventăm în continuare altele, fără să ne lăsăm captivaţi de ea
fireşte că o cotă nu ne opreşte să inventăm alte alternative, e doar un număr minim pe care putem să-l depăşim.
exerciţii:
se dă o figură geometrică. trebuie să oferim cât mai multe variante de descriere.
profesorul citeşte toate variantele şi întocmeşte o histogramă.
elevilor li se solicită detalierea descrierii.
trebuie evitate analogiile, de exemplu să asemănăm figura cu un metru de tâmplărie.
contestarea presupoziţiilor:
clişeele nu ţin numai de formulări, ci şi de ideile în sine.
exemplu:
un grădinar sapă pentru a planta pomi. noi presupunem din start că terenul e plan. putem răsturna această presupoziţie.
Inovarea şi creativitatea:
ele presupun înaintarea într-o singură direcţie, un gândire anticipativă.
creativitatea nu e totuna cu gândirea laterală, pe cea de-a doua o poţi exersa, în schimb cu prima doar te naşti.
Suspendarea judecăţii:
în gândirea verticală trebuie să fim corecţi. pentru a fi corecţi trebuie să avem dreptate tot timpul.
în gândirea verticală trebuie să fim eficienţi. pentru a fi eficienţi trebuie să fim corecţi, dar nu e necesar să avem tot timpul dreptate, ci doar în final.
gândirea verticală selectează prin excludere, iar negaţia "nu" reprezintă elementul excluderii.
atunci când gândim lateral, ni se permite să facem erori pe parcurs, dar la final trebuie să avem totuşi dreptate.
putem emite idei eronate, din care la final iau naştere idei bune.
Fracţionarea:
de exemplu, culesul merelor poate fi fracţionat astfel:
a întinde mâna
a le culege
a le pune în coş
a nu le vătăma
a fracţiona înseamnă a împărţi o idee în idei mai mici, cum ai împărţi o figură geometrică.
Metoda inversă:
Fracţionarea e utilă pentru a emite puncte de vedere alternative, dar şi modelele generate prin fracţionare pot fi rigide şi, de regulă, modele standard.
Tipuri de inversări:
când mergi spre New York, te îndepărtezi de Londra sau de oricare loc din care ai plecat.
acţiunea opusă umplerii cadei e golirea ei
sau
poliţistul dirijează traficul - traficul îl dirijează pe poliţist
Toate inversările sunt bune. Când gândim lateral, nu căutăm răspunsul corect, ci generarea cât mai multor răspunsuri, cât mai multe moduri de distribuire a informaţiilor.
Extragerea esenţialului:
profesorul citeşte în faţa clasei un articol de ziar sau revistă iar elevii sunt puşi să extragă esenţialul.
apoi, profesorul adună foile cu răspunsurile elevilor şi le prezintă
fiecare elev e îndemnat să explice.
Atât fracţionarea, cât şi metoda inversă şi extragerea esenţialului sunt necesare în şedinţele de brainstorming
brainstormingul e un proces prin care membrii unui grup emit idei spontane legate de un subiect, pentru a găsi soluţii.
în timpul şedinţelor de brainstorming sunt interzise evaluările, atât asupra ideilor noastre, cât şi ale celorlalţi.
la final, ideile sunt evaluate de către profesor.
brainstormingul este şi un mod de a gândi lateral.
Analogia:
analogia este o poveste ori o situaţie simplă care e comparată cu altceva.
analogiile trebuie să fie complexe, să evite logica firească a gândirii. de exemplu, un zvon e asemănat cu un bulgăre de zăpadă. bulgărele de zăpadă se rostogoleşte, se măreşte, la fel şi zvonul circulă, i se adaugă noi informaţii.
Nu şi Po:
PO este un instrument de limbaj folosit pentru combaterea negaţiei NU.
Tentativele de evaluare sunt oprite cu ajutorul lui. Cu el putem şi semnala clişeele.
De exemplu, profesorul citeşte dintr-un ziar:
"Şcoala formează caracterul elevilor"
iar elevul îl întrerupe:
"Po, formează caracterul."
Cum funcţionează mintea: mintea e un mecanism foarte eficient, dar are anumite limitări specifice. Pentru a le depăşi, este necesară gândirea laterală. Mintea e şi un sistem care generează modele, necesare în comunicarea codificată: de exemplu, îi putem ordona celui din faţa noastră să facă o acţiune, explicându-i detaliat ce trebuie să facă sau putem să-i spunem simplu: Execută planul numărul doi; sau dacă e vorba de un film, îl putem întreba: "Iţi aminteşti filmul acela în care Julie Andrews era guvernantă şi avea grijă de nişte copii din Austria?", iar el să rememoreze cu uşurinţă restul informaţiilor din acea producţie cinematografică. Gândirea laterală ne ajută să generăm modele noi, gândirea verticală lucrează cu modele deja existente. Mintea este pasivă, e un spaţiu în care informaţiile se auto-organizează. Nu are capacitatea de a le sorta. Orice suprafaţă de memorare are o durată limitată a atenţiei. Pe măsură ce apar informaţii noi, cele vechi se pierd.
câteva dezavantaje ale sistemului de modele prestabilite: odată ce folosim anumite modele, e foarte greu să le schimbăm; sunt fixate din ce în ce mai rigid, pe măsură ce ne influențează atenţia; modul în care aranjăm informaţiile depinde de ordinea în care luăm contact cu ele, de aceea e puţin probabil ca un mod de a le aranja să fie cel mai bun; în sistem există continuitate, o deviaţie minoră de la un anumit pas poate avea repercursiuni grave; chiar dacă alegerea dintre două modele competitive poate fi cea mai potrivită, modelul care nu e ales este întotdeauna ignorat; mintea e un sistem care produce şi foloseşte clişee.
Umorul şi intuiţia: există o cale alternativă de a distribui informaţiile, adică se poate trece la o altă distribuţie. Cu cât trecerea e mai bruscă, ia naştere umorul. Dacă trecerea e permanentă, apare perspicacitatea.
de exemplu: Un om a sărit de pe un zgârie nori, când ajunge la etajul al treilea spune: Până aici totul e bine.
În această situaţie, din felul cum e oferită informaţia decurge o anumită aşteptare. Umorul este oferit de deznodământul neaşteptat.
mulţi oameni cred că gândirea verticală este singura formă de gândire eficientă.
gândirea laterală nu contestă gândirea verticală, ci vine în sprijinul ei. nu caută modul cel mai eficient de a rezolva o problemă, ci să genereze cât mai multe căi de a o rezolva:
Diferenţe dintre gândirea laterală şi cea verticală:
în gândirea verticală contează corectitudinea. ea caută o cale, eliminându-le pe celelalte.
în gândirea laterală cantitatea, caută să deschidă cât mai multe drumuri.
când gândeşti vertical, iei în calcul diferite abordări până o găseşti pe cea promiţătoare.
când gândeşti lateral, iei în calcul diverse variante şi după ce ai găsit-o pe cea promiţătoare
gândirea verticală înaintează numai dacă există o direcţie, gândirea laterală generează noi direcţii.
în gândirea verticală fiecare pas trebuie să fie corect, în gândirea laterală nu
gândirea laterală poate face salturi. ea înaintează de dragul înaintării.
în gândirea verticală folosesc negaţii pentru a bloca anumite drumuri, în cea laterală nu există negaţii.
gândirea verticală urmează cele mai plauzibile căi, gândirea laterală pe cele mai puţin probabile
Atitudini negative faţă de gândirea laterală:
fiind aşa diferită de gândirea verticală, mulţi consideră că nici nu există
unii zic că ori de câte ori s-a ajuns la o soluţie prin intermediul gândirii laterale, a existat şi o cale logică pentru a ajunge la acea rezolvare
gândirea laterală e doar un talent creativ, pe care nu îl are fiecare om
Natura gândirii laterale:
gândirea laterală se ocupă cu schimbarea modelelor (model înseamnă modul de aranjare a informaţiilor pe suprafaţa de memorare)
într-un sistem dotat cu memorie aranjarea informațiilor nu poate fi niciodată cea mai bună
gândirea laterală este atât o atitudine, cât şi un mod mai bun de a aranja informaţiile
Utilitatea gândirii laterale:
ea produce idei noi, care ne ajută la rezolvarea problemelor
include şi reevaluarea periodică, adică o privire mai atentă asupra alternativelor
Principiul esenţial al gândirii laterale: orice mod de a privi lucrurile este doar unul din nenumăratele moduri posibile.
cum generăm alternativele:
putem fixa o cotă, adică un număr de alternative, căi de rezolvare a unei probleme.
unul din avantajele fixării unei cote este că, dacă găsim o soluţie promiţătoare, inventăm în continuare altele, fără să ne lăsăm captivaţi de ea
fireşte că o cotă nu ne opreşte să inventăm alte alternative, e doar un număr minim pe care putem să-l depăşim.
exerciţii:
se dă o figură geometrică. trebuie să oferim cât mai multe variante de descriere.
profesorul citeşte toate variantele şi întocmeşte o histogramă.
elevilor li se solicită detalierea descrierii.
trebuie evitate analogiile, de exemplu să asemănăm figura cu un metru de tâmplărie.
contestarea presupoziţiilor:
clişeele nu ţin numai de formulări, ci şi de ideile în sine.
exemplu:
un grădinar sapă pentru a planta pomi. noi presupunem din start că terenul e plan. putem răsturna această presupoziţie.
Inovarea şi creativitatea:
ele presupun înaintarea într-o singură direcţie, un gândire anticipativă.
creativitatea nu e totuna cu gândirea laterală, pe cea de-a doua o poţi exersa, în schimb cu prima doar te naşti.
Suspendarea judecăţii:
în gândirea verticală trebuie să fim corecţi. pentru a fi corecţi trebuie să avem dreptate tot timpul.
în gândirea verticală trebuie să fim eficienţi. pentru a fi eficienţi trebuie să fim corecţi, dar nu e necesar să avem tot timpul dreptate, ci doar în final.
gândirea verticală selectează prin excludere, iar negaţia "nu" reprezintă elementul excluderii.
atunci când gândim lateral, ni se permite să facem erori pe parcurs, dar la final trebuie să avem totuşi dreptate.
putem emite idei eronate, din care la final iau naştere idei bune.
Fracţionarea:
de exemplu, culesul merelor poate fi fracţionat astfel:
a întinde mâna
a le culege
a le pune în coş
a nu le vătăma
a fracţiona înseamnă a împărţi o idee în idei mai mici, cum ai împărţi o figură geometrică.
Metoda inversă:
Fracţionarea e utilă pentru a emite puncte de vedere alternative, dar şi modelele generate prin fracţionare pot fi rigide şi, de regulă, modele standard.
Tipuri de inversări:
când mergi spre New York, te îndepărtezi de Londra sau de oricare loc din care ai plecat.
acţiunea opusă umplerii cadei e golirea ei
sau
poliţistul dirijează traficul - traficul îl dirijează pe poliţist
Toate inversările sunt bune. Când gândim lateral, nu căutăm răspunsul corect, ci generarea cât mai multor răspunsuri, cât mai multe moduri de distribuire a informaţiilor.
Extragerea esenţialului:
profesorul citeşte în faţa clasei un articol de ziar sau revistă iar elevii sunt puşi să extragă esenţialul.
apoi, profesorul adună foile cu răspunsurile elevilor şi le prezintă
fiecare elev e îndemnat să explice.
Atât fracţionarea, cât şi metoda inversă şi extragerea esenţialului sunt necesare în şedinţele de brainstorming
brainstormingul e un proces prin care membrii unui grup emit idei spontane legate de un subiect, pentru a găsi soluţii.
în timpul şedinţelor de brainstorming sunt interzise evaluările, atât asupra ideilor noastre, cât şi ale celorlalţi.
la final, ideile sunt evaluate de către profesor.
brainstormingul este şi un mod de a gândi lateral.
Analogia:
analogia este o poveste ori o situaţie simplă care e comparată cu altceva.
analogiile trebuie să fie complexe, să evite logica firească a gândirii. de exemplu, un zvon e asemănat cu un bulgăre de zăpadă. bulgărele de zăpadă se rostogoleşte, se măreşte, la fel şi zvonul circulă, i se adaugă noi informaţii.
Nu şi Po:
PO este un instrument de limbaj folosit pentru combaterea negaţiei NU.
Tentativele de evaluare sunt oprite cu ajutorul lui. Cu el putem şi semnala clişeele.
De exemplu, profesorul citeşte dintr-un ziar:
"Şcoala formează caracterul elevilor"
iar elevul îl întrerupe:
"Po, formează caracterul."
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu