maşina

un domn iese din clădire. cască. în timpul căscatului mutra lui boţită atârnă ca un sac de orez. se îndreaptă spre poarta de metal. se uită în toate părţile. se întoarce, deschide portiera, portbagajul, capota motorului unei dacii 1300 cu roţile afundate pe jumătate în zăpadă, aripile ruginite. apucă lopata. îndepărtează zăpada în cinci minute, e atât de bătrân încât gâfâie după fiecare mişcare. răzuie geamurile. urcă în maşină. introduce cheia în contact. se încruntă. nu reuşeşte s-o pornească. se aude doar un fâsâit lung, fără modulaţii. mai încearcă odată. coboară. se învârte în jurul maşinii cu ochii aproape ieşiţi din orbite, cu o bulă de salivă în colţul gurii.

umblă puţin la motor. apoi urcă din nou, nu reuşeşte s-o pornească. lasă capul să-i cadă pe volan.
iese şi soţia lui, o doamnă slabă, cu păr scurt ca o perie de frecat pe jos. bate în geamul maşinii. el deschide portiera, coboară. discută ceva. ea urcă. învârte cheia în contact. el împinge maşina. maşina porneşte cu un zgomot ca mugetul unui elefant. motorul râgâie, e un porc spinos dizenteric.

femeia ţine piciorul pe acceleraţie, simte că motorul se poate opri în orice clipă. observă că au uitat să deschidă poarta. se enervează, opreşte motorul, coboară, pleacă în casă.