patrick suskind (n1949) este un scriitor german cunoscut pentru romanul "Parfumul". filmul după acest roman a fost turnat în 2006 în germania. regizorul tom tywker a devenit celebru prin acest film.
protagonistul Jean Baptiste Grenouille e un om cu mirosul mai dezvoltat. s-a născut pe rue-a-fers - mama lui stătea la o tarabă de peşte şi curăţa albişoară. aştepta să se termine durerea, să scape mai repede de naşterea aceea scârboasă. pentru ea, a cincia. a adus pe lume numai avortoni morţi sau pe jumătate morţi până acum, încât nu mai deosebeşte carnea sângerândă care se iveşte de măruntaiele de peşte pe care le aruncă.
mama lui grenouille i-a tăiat buricul cu cuţitul pentru peşte apoi a leşinat. a fost chemată poliţia. mama şi-a revenit încet-încet. a fost întrebată de unde are sângele de pe fustă. a răspuns: "de la peşte".
fătul de sub tejghea a început să urle. a fost tras de sub roiuri de muşte, dintre maţe şi căpăţâni de peşte şi dus la o mănăstire.
toate doicile care l-au adoptat l-au adus imediat înapoi la mănăstire. au spus că grenoille consumă prea mult lapte şi nu mai au cum să-l ţină. copilul era gras, rozaliu. penultima a crezut că bastardul îl are pe diavolul în el, pentru că nu miroase în niciun fel. pruncii obişnuiţi miros frumos, a caramel.
preotul de la mănăstire l-a dus într-o localitate îndepărtată, la o doică care şi-a pierdut simţul mirosului în copilărie, după ce a primit o lovitură de vătrai la baza nasului.
putea să meargă prin bezna cea mai adâncă ghidându-se cu ajutorul mirosului. nu aprindea becul când era timis în pivniţă după o sticlă de vin. acolo a fost detestat de ceilalţi copii fiindcă era ciudat. au încercat să-l omoare, acoperindu-l cu cărămizi când era în cărucior.
odată explora cartierul dintre saint-eustache şi hotel de ville, în căutare de mirosuri. şi-a lărgit câmpul de vânătoare către foburgul saint-honore, apoi în sus pe rue saint-antoine până la bastilia şi chiar pe cealaltă parte a fluviului. a ajuns în faţă de pont royal. acolo se lansa un foc de artificii. nu înţelegea de ce aplauda mulţimea, ah-urile, oh-urile entuziaste. grenuille stătea în umbra pavilionului. nu schiţa niciun gest. se gândea să părăsească plictisitoarea serbare. s-a apropiat de zid. şi-a umflat nările. era o mireasmă nedefinită,delicată. nu o putea reţine. s-a desprins de zidul pavilionului şi s-a scufundat în mulţime.
adulmeca peste creştetele oamenilor. mireasma l-a purtat până la o casă lăturalnică şi goală, într-un gang care se deschidea în curtea din spate. acolo o copilă curăţa corcoduşe. nu-i vedea decât silueta din spate, datorită luminii lumânării. s-a furişat în spatele ei, a omorât-o. apoi i-a mirosit corpul fără viaţă - izul de peşte al sexului, de vanilie al braţelor.
a plecat în oraşul grasse şi s-a angajat ca uncenic la un marchiz. au fost găsite 24 de cadavre de fete, goale şi cu părul tăiat.
ultima asasinată a fost Laura Richis, fiica proprietarului hanului unde s-a cazat. a lovit-o cu ciomagul în timp ce ea dormea. zgomotul izbiturii a fost surd, scrâşnit. respiraţia copilei nu s-a mai auzit în cameră. a dezvelit-o, parfumul ei a izbucnit deodată cald şi masiv. i-a tăiat cămaşa de noapte cu forfecări repezi, a luat cearşaful uns dinainte cu seu şi l-a aruncat peste ea, i-a învelit trupul cu el cum face brutarul un ştrudel. numai pletele se mai vedeau din feşe. le-a forfecat rapid, a netezit cu degetele capătul care atârna. a verificat pachetul. mai avea de aşteptat şase ore. un pachet complet. a rămas treaz şi a așteptat. dimineaţă a dezvelit trupul moartei, a luat cu unghia urmele de seu care i-au rămas pe trup. a împăturit pânza mare, pomădată, cămaşa ei de corp şi pletele retezate într-un sul mare şi a plecat, lăsând-o acolo, goală şi moartă.
protagonistul Jean Baptiste Grenouille e un om cu mirosul mai dezvoltat. s-a născut pe rue-a-fers - mama lui stătea la o tarabă de peşte şi curăţa albişoară. aştepta să se termine durerea, să scape mai repede de naşterea aceea scârboasă. pentru ea, a cincia. a adus pe lume numai avortoni morţi sau pe jumătate morţi până acum, încât nu mai deosebeşte carnea sângerândă care se iveşte de măruntaiele de peşte pe care le aruncă.
mama lui grenouille i-a tăiat buricul cu cuţitul pentru peşte apoi a leşinat. a fost chemată poliţia. mama şi-a revenit încet-încet. a fost întrebată de unde are sângele de pe fustă. a răspuns: "de la peşte".
fătul de sub tejghea a început să urle. a fost tras de sub roiuri de muşte, dintre maţe şi căpăţâni de peşte şi dus la o mănăstire.
toate doicile care l-au adoptat l-au adus imediat înapoi la mănăstire. au spus că grenoille consumă prea mult lapte şi nu mai au cum să-l ţină. copilul era gras, rozaliu. penultima a crezut că bastardul îl are pe diavolul în el, pentru că nu miroase în niciun fel. pruncii obişnuiţi miros frumos, a caramel.
preotul de la mănăstire l-a dus într-o localitate îndepărtată, la o doică care şi-a pierdut simţul mirosului în copilărie, după ce a primit o lovitură de vătrai la baza nasului.
putea să meargă prin bezna cea mai adâncă ghidându-se cu ajutorul mirosului. nu aprindea becul când era timis în pivniţă după o sticlă de vin. acolo a fost detestat de ceilalţi copii fiindcă era ciudat. au încercat să-l omoare, acoperindu-l cu cărămizi când era în cărucior.
odată explora cartierul dintre saint-eustache şi hotel de ville, în căutare de mirosuri. şi-a lărgit câmpul de vânătoare către foburgul saint-honore, apoi în sus pe rue saint-antoine până la bastilia şi chiar pe cealaltă parte a fluviului. a ajuns în faţă de pont royal. acolo se lansa un foc de artificii. nu înţelegea de ce aplauda mulţimea, ah-urile, oh-urile entuziaste. grenuille stătea în umbra pavilionului. nu schiţa niciun gest. se gândea să părăsească plictisitoarea serbare. s-a apropiat de zid. şi-a umflat nările. era o mireasmă nedefinită,delicată. nu o putea reţine. s-a desprins de zidul pavilionului şi s-a scufundat în mulţime.
adulmeca peste creştetele oamenilor. mireasma l-a purtat până la o casă lăturalnică şi goală, într-un gang care se deschidea în curtea din spate. acolo o copilă curăţa corcoduşe. nu-i vedea decât silueta din spate, datorită luminii lumânării. s-a furişat în spatele ei, a omorât-o. apoi i-a mirosit corpul fără viaţă - izul de peşte al sexului, de vanilie al braţelor.
a plecat în oraşul grasse şi s-a angajat ca uncenic la un marchiz. au fost găsite 24 de cadavre de fete, goale şi cu părul tăiat.
ultima asasinată a fost Laura Richis, fiica proprietarului hanului unde s-a cazat. a lovit-o cu ciomagul în timp ce ea dormea. zgomotul izbiturii a fost surd, scrâşnit. respiraţia copilei nu s-a mai auzit în cameră. a dezvelit-o, parfumul ei a izbucnit deodată cald şi masiv. i-a tăiat cămaşa de noapte cu forfecări repezi, a luat cearşaful uns dinainte cu seu şi l-a aruncat peste ea, i-a învelit trupul cu el cum face brutarul un ştrudel. numai pletele se mai vedeau din feşe. le-a forfecat rapid, a netezit cu degetele capătul care atârna. a verificat pachetul. mai avea de aşteptat şase ore. un pachet complet. a rămas treaz şi a așteptat. dimineaţă a dezvelit trupul moartei, a luat cu unghia urmele de seu care i-au rămas pe trup. a împăturit pânza mare, pomădată, cămaşa ei de corp şi pletele retezate într-un sul mare şi a plecat, lăsând-o acolo, goală şi moartă.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu