un domn sferic

ca o casă plină de enzime TIM
băbuţe tapinocefale rotindu-se în jurul unui samovar
deschide ochiul lat ca orificul robinetului
te priveşte scanează Canon LiDE 110, A4,
creierul lui procesează
trudeşte ca o râşniţă MM Steel
ciuleşte toate tirbuşoanele
ca nişte tuleie răsărind sonde
pisici pe acoperişuri de tablă
se opreşte în dreptul tău

primele vorbe ies uscate din gura lui
ca pasta de dinţi dintr-un tub căruia ai uitat
să-i pui capacul
te întreabă ceva
nu înţelegi ce spune
aştepţi câteva secunde apoi îngaimi
"poftim?" ca un eşapament BORLA
încremeneşte îşi strâmbă gura
se înroşeşte obrajii se mişcă
ca nişte melci

"poftim?" mai întrebi odată apoi pleci
îl auzi vorbind în spatele tău vocea
lui e un stup
te întorci îl strigi
el te priveşte o clipă
apoi îşi continuă conversaţia cu domnul
care a stat în spatele tău
şi cu care a conversat până atunci