Visez la liniştea
zilei dinainte ca Adam să înceapă
să numească animalele,
Pieile aurii abia scăpate
dintre degetele luminoase ale Domnului, odată
cu lumina.
O zi ca aceea, poate:
albeaţa iernii
urmărind creaţia,
cum noi suntem uneori
urmăriţi de spaţiul
în care intrăm, sau de formele
pe care trebuie să le cunoaştem
dinaintea numelor,
dincolo de strălucirea lucrurilor.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu