fuga lui Cristian după Liviu

Cristian stătea pe bancă în faţa blocului, mânca un covrig. avea cămaşa descheiată în dreptul pieptului, purta ochelari de soare, pantaloni trei-sferturi roşii.

Marius şi Liviu au trecut pe lângă el. vorbeau tare, râdeau. Cristian a strigat:
"hei!", iar cei doi s-au oprit. s-au uitat o clipă unul la altul, apoi la Cristian. unul din ei a zis:
"fugi!".

au început să alerge într-o fracţiune de secundă.

Cristian s-a ridicat şi i-a urmărit. a scăpat covrigul în timp ce trecea strada. ei s-au strecurat printre maşinile din parcare. au fugit în direcţii diferite.

Cristian a fost dezorientat. a luat-o tot înainte. Liviu a ţipat când a văzut că îl urmărea, a grăbit pasul. zadarnic 

a alergat după el printre blocuri. erau la o distanţă mică unul de altu, a fost aproape să-l ajungă în dreptul blocului A2.

Liviu a obosit, a vrut să intre într-o scară de bloc. s-a răzgândit în ultimul moment, a mărit paşii, a încercat să-şi regleze respiraţia. s-a împiedicat de o piatră, iar Cristian a profitat de ocazie şi a ţâşnit spre el.

era robust, avea o condiţie fizică bună, iar Liviu era gras, gâfâia la fiecare pas.

s-a apropiat la doi metri de el, a întins mâna şi a fost aproape să-l prindă de tricou. Liviu a schimbat direcţia brusc, ceea ce l-a derutat şi l-a făcut să piardă teren.

"stai, stai, că te prind eu! aşteaptă!" Liviu s-a strecurat printre două maşini, s-a oprit o clipă, s-a gândit ce să facă.

a văzut gardul din faţa lui. a alergat cât a putut de repede spre el. Cristian l-a prins de guler tocmai când era gata să sară.