Zsolt Nemes a murit acum trei zile. i-au spălat trupul cu apă curată, l-au bărbierit, l-au îmbrăcat în haine noi, l-au pus în sicriu cu privirea spre răsărit, i-au aşezat pe piept o icoană cu chipul Mântuitorului.
soţia, Anna Nemes şi fiul, Miklos stăteau în dreapta lui, iar fratele Zaharia, vărul Gyula, mătuşa Edzsébet şi unchiul Csaba în stânga. preotul urma să ajungă la ora trei. era două şi jumătate. Anna şi-a tamponat ochii cu batista. mătuşa a venit lângă ea, a apucat-o cu mâna de după talie. Miklos s-a aşezat pe fotoliu.
cădelniţa, cătuiul, coliva erau pregătite. preotul a săvârşit slujba "stâlpilor, a rostit o rugăciune scurtă, numită panihidă, pentru sufletul celui răposat. Zaharia a oferit o lumânare cântăreţului, iar Anna preotului. un val de strigăte a izbucnit când au scos sicriul afară. se auzea:"Merre jarsz?! Merre jarsz?! Zsolt!".
convoiul mortuar a ajuns la cimitirul din Nagykanizsa. s-a oprit, preotul a cântat "Sfinte Dumnezeule!". Toro mergea în fruntea convoiului cu crucea în mână, cinci băieţi duceau coliva şi vinul, Ronald şi Janos ţineau coroanele, Ludovic şi Mihaly sfeşnicele, iar în spatele dricului erau rudele, prietenii şi ceilalţi participanţi.
au intrat pe poarta cimitirului. majoritatea au izbucnit în plâns atunci, o femeie a căzut în genunchi. "Merre jarsz?! Merre jarsz?!". unchiul răposatului, pe nume Ferenc, a exclamat:"jó ember volt!". "Igen, igen!" au încuviinţat ceilalţi.
preotul a cântat "Veşnica pomenire" când au ajuns pe marginea gropii. mulţimea a izbucnit într-un plâns cu hohote, abia se mai distingeau două cuvinte în larmă.
mortul s-a ridicat în capul oaselor când au fost gata să-l pună în groapă. a căscat şi s-a frecat la ochi.
soţia, Anna Nemes şi fiul, Miklos stăteau în dreapta lui, iar fratele Zaharia, vărul Gyula, mătuşa Edzsébet şi unchiul Csaba în stânga. preotul urma să ajungă la ora trei. era două şi jumătate. Anna şi-a tamponat ochii cu batista. mătuşa a venit lângă ea, a apucat-o cu mâna de după talie. Miklos s-a aşezat pe fotoliu.
cădelniţa, cătuiul, coliva erau pregătite. preotul a săvârşit slujba "stâlpilor, a rostit o rugăciune scurtă, numită panihidă, pentru sufletul celui răposat. Zaharia a oferit o lumânare cântăreţului, iar Anna preotului. un val de strigăte a izbucnit când au scos sicriul afară. se auzea:"Merre jarsz?! Merre jarsz?! Zsolt!".
convoiul mortuar a ajuns la cimitirul din Nagykanizsa. s-a oprit, preotul a cântat "Sfinte Dumnezeule!". Toro mergea în fruntea convoiului cu crucea în mână, cinci băieţi duceau coliva şi vinul, Ronald şi Janos ţineau coroanele, Ludovic şi Mihaly sfeşnicele, iar în spatele dricului erau rudele, prietenii şi ceilalţi participanţi.
au intrat pe poarta cimitirului. majoritatea au izbucnit în plâns atunci, o femeie a căzut în genunchi. "Merre jarsz?! Merre jarsz?!". unchiul răposatului, pe nume Ferenc, a exclamat:"jó ember volt!". "Igen, igen!" au încuviinţat ceilalţi.
preotul a cântat "Veşnica pomenire" când au ajuns pe marginea gropii. mulţimea a izbucnit într-un plâns cu hohote, abia se mai distingeau două cuvinte în larmă.
mortul s-a ridicat în capul oaselor când au fost gata să-l pună în groapă. a căscat şi s-a frecat la ochi.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu