Era un bou. Cu coarne. Rumega. Avea privirea moale şi un aer tâmp. O coadă cu un smoc de păr în vârf. Nările calde.
Umbla ca un bou: în patru picioare, greoi şi lent în amiaza plină. La fiecare pas îşi lăsa toată greutatea pe genunchi. Presăra balegi calde, umede, cu muşte pline roind deasupra, pe unde apuca: pe aleile din parc înţesate de dame fine cu mopşi lătrând încântaţi, pe peroanele gării printre călători.
Se freca de garduri, ziduri scorojite. Urina în tufişuri. Se ţinea după oamenii cumsecade care fie se întorceau obosiţi de la serviciu, fie ieşeau într-o plimbare liniştită.
Urca în autobuz. Îi plătea şoferului şi se aşeza pe scaunele din spate. Uneori deschidea geamul. Cobora după câteva staţii. Într-o zi a urinat pe zidul Primăriei.
Se integra destul de bine între oameni. Stătea la rând să plătească gazul. Când i se părea că rândul înaintează greu, îl împingea cu botul pe cel din faţă ca în reclama la ciocolata Milka. Măsura aceasta se dovedea deseori inspirată. Rândul se deplasa instantaneu.
La magazin, dacă o persoană, în ciuda regulilor de bună cuviinţă, intenţiona să cumpere înaintea lui, deşi el se afla primul în magazin, îl împingea doar uşor cu botul. Atunci acea persoană era convinsă să aştepte la rând.
Îşi punea ochelari de soare. Arăta caraghios, dar nu-i păsa. Mergea în cluburi de noapte. Comitea indiscreţia de a plasa un "muuu" lung peste muzică, deranjând dansatorii. Se şi bălega acolo, bine, în cazuri extreme. Până şi disc-jokerii erau deranjaţi de mirosul puternic înţepător.
Mânca la restaurant. Când comanda ciorbă, ori şi-o turna în poală, ori dădea cu mâna peste castron şi acesta se spărgea pe podea.
Când mânca pizza, se murdărea în jurul gurii de ketchup.
Diferenţa de specie trecea neobservată. Odată s-a ridicat în picioarele din spate, îşi stabili echilibrul aşa pe două picioare şi urcă în autobuz.
Umbla ca un bou: în patru picioare, greoi şi lent în amiaza plină. La fiecare pas îşi lăsa toată greutatea pe genunchi. Presăra balegi calde, umede, cu muşte pline roind deasupra, pe unde apuca: pe aleile din parc înţesate de dame fine cu mopşi lătrând încântaţi, pe peroanele gării printre călători.
Se freca de garduri, ziduri scorojite. Urina în tufişuri. Se ţinea după oamenii cumsecade care fie se întorceau obosiţi de la serviciu, fie ieşeau într-o plimbare liniştită.
Urca în autobuz. Îi plătea şoferului şi se aşeza pe scaunele din spate. Uneori deschidea geamul. Cobora după câteva staţii. Într-o zi a urinat pe zidul Primăriei.
Se integra destul de bine între oameni. Stătea la rând să plătească gazul. Când i se părea că rândul înaintează greu, îl împingea cu botul pe cel din faţă ca în reclama la ciocolata Milka. Măsura aceasta se dovedea deseori inspirată. Rândul se deplasa instantaneu.
La magazin, dacă o persoană, în ciuda regulilor de bună cuviinţă, intenţiona să cumpere înaintea lui, deşi el se afla primul în magazin, îl împingea doar uşor cu botul. Atunci acea persoană era convinsă să aştepte la rând.
Îşi punea ochelari de soare. Arăta caraghios, dar nu-i păsa. Mergea în cluburi de noapte. Comitea indiscreţia de a plasa un "muuu" lung peste muzică, deranjând dansatorii. Se şi bălega acolo, bine, în cazuri extreme. Până şi disc-jokerii erau deranjaţi de mirosul puternic înţepător.
Mânca la restaurant. Când comanda ciorbă, ori şi-o turna în poală, ori dădea cu mâna peste castron şi acesta se spărgea pe podea.
Când mânca pizza, se murdărea în jurul gurii de ketchup.
Diferenţa de specie trecea neobservată. Odată s-a ridicat în picioarele din spate, îşi stabili echilibrul aşa pe două picioare şi urcă în autobuz.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu