Cântec din lyră

Un diavol blând
        plângând din lyră
        pe o motocicletă Yamaha
lungile rătăciri prin coridoarele de piatră ale ninsorilor
tăcerea literelor din cuvânt
silabele spânzurând între cer şi pământ
parfumul metalic plutind ca o cheie
peste bărbaţi şi femei

Vocea lui putea fi o colină albă
pe care coboară hergheliile
            unui gând
pielea lui un steag fumegând
viaţă, cu gratiile tale de promisiuni
            şi luminile faptelor desfăşurate pe
                câmpia înverzită a singurătăţii
viaţă, cu regimentele tale de ani

cu întunericul care-i o madonă cu sfârcurile ieşind rebele de
                                sub mantia ei
cu graniţele trupului
cu serpentinele din afara eului
cu vorbele tale mute
gesturile temporal-hirsute
şiragurile de cuvinte

cu creierul alb al mărului