Mil

Mil se trezi într-o dimineaţă târziu în
blânda reverberare a soarelui câmpiei
lumina atingea marginile reci
ale gestului ei

Ea îşi ţinu capul în palme
să-şi limpezească respiraţia
nimic mai trist
decât sânul ei în plasa răsuflării
mele

Pe mările somnului lungi
caravele ditirambi destin
în alergare tâmplele
spiţe de soare
aer cu dungi

al înserării ţesându-şi
umbrele grăbită
Mil întâlni o zeiţă
în plină obstinaţia dimineţii
cu pomeţii de aur
uscat cărui sfinx
de aluminiu se datorează imaginaţia
ta

în vertijul acestei stări
de spirit

Mil în plin farmecul dimineţii
cunoscu întunericul
urât din cuferele zeiţei
codrilor lungi de tristeţe
care joacă-ntre degetele
vechiului
pensionar

râuri de sudoare
din sinaxar

Pe lungile alei
ale acestei bâlbâieli
antisemantice
pe care
un copil tuns
zero îşi plimba
câinele orb
amiaza se juca printre
frunze