Mic portret

părul îi ţâşnea din fruntea dreaptă semeaţă
mustața îi era neagră funestă,
damele în stare contemplativă îşi murau
degetele de la picioare în formaldehidă,
tot felul de animale dansau în faţa lui
într-un iureş isteric,
şişurile lui erau calde ascuţite însetate de sânge
pentru armurile cele vechi,
coacervatele se mişcau dezinvolt-sincere
în lumea lui microscopică.
el umbla printr-o pădure umedă-uscată
a cărei lene era o pisică
între dinţi cu o floare fierbinte despletită roşie,
broaştele îşi purtau ouăle în spinare
şi iepurii zburdau pe câmpiile verzi
ca irişii boilor. frunzişul
nucului bătrân îi ţinea umbră
când păşea pe iarba pătată de verde.
soarele îşi ascuţea luminile trecând ca nişte
săgeţi otrăvite prin pântecele norilor translucizi
turmă de berbeci pe colină.
vorbele lui erau nişte ferestre lungi
din spatele cărora privea o fată mare gingaşă ca un Galanthus nivalis
cu ţâţele mici rebele şi sfârcuri dulci calde portocalii.
mâinile lui mari atinseră trunchiul noduros,
deasupra frunzişul închipuia un văzduh eco,
şi străzile lungi încinse deveneau
nişte omlete nişte cârpe murdare.