Poem

Până şi îngerii  zilei sunt acţionaţi de turbine rotoare
                            biele-manivele
sângele se face verde
urcă aidoma unui braţ de iederă

ape de tăcere ale spiritului/viaţa
        o faţă de masă/ziua printre casele vechi când spaima
                (e ceaţa din păr) liniştea
acoperind încet ochii urechile
ideile eclozează în spaţiul strâmt al stării mele de
spirit/teritorii ale grupei sanguine/mă
    întorc din somn ca după o călătorie de 80 de zile
în jurul pământului
greble de gânduri
Păsările învaţă limbile frigului şi
                umbrei
eşti o revoluţie a garoafelor roşii
în grădina regală doar un nor
misionar al suprafeţelor verzi ale nefericirii
Un crin scârţâie ca o poartă de metal
                ca o poartă de metal