fluturele dintre picioare îşi făcea rondul de noapte
animalele mişto nu se mai zbenguiau
sfârşeau în uleiul încins din tigaia ei
licuricii nu se mai fugăreau în globurile becurilor înnebuniţi
nici copiii nu mai loveau mingile de cauciuc
cu piciorul ele nu se mai izbeau de zidurile scorojite
moş pâtru nu-şi tundea gardul viu pipernicit
cu foarfeca ţâţele rămâneau în plasa răsuflării mele
balansul coapselor elastice pe umerii mei continua năstrapele
ieşeau la plimbare pe fruntea mea
ca şi cum aş fi construit o citadelă din gunoaie în parc
doamnele cu copii mopşi mă ocoleau şi
apoi dimineaţa era doar o gaură a lui Gauss
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu