Domnul V era o persoană extrem de normală, cu o situaţie materială relativ bună. Locuia la periferia oraşului X şi deţinea un magazin alimentar. A fost chiar preşedintele asociaţiei de locatari, dar a renunţat după destul de puţin timp.
Iubea apa de când era mic. Respira apă în continuu, neputând fi oprit. Îi plăcea să adoarmă în cada plină.
La 40 de ani s-a retras în pustnicie. A descoperit că cel mai propice loc pentru meditat şi spus rugăciuni era chiar cada lui. Stătea zile întregi fără mâncare, într-o poziţie comodă, în apa caldă. Avea, totuşi, o problemă. Pe parcursul unei zile apa, din cauza unor factori externi, se răcea şi el ura să stea în apă rece. Nu putea lăsa robinetul deschis mereu, din motive evidente – cada ar da pe dinafară şi ar risca să-i inunde pe vecini.
Cât despre urinat, pur şi simplu se uşura în cadă. Jetul cald îl relaxa, când îl direcţiona către genunchi şi coapse.
Într-o zi, soţia lui îl vizită, pentru a încerca să-l convingă să iasă din ascunzătoare şi să-şi reia viaţa dinainte. Chiar îi propuse să meargă la psiholog, dar după refuzul acestuia, aranjă să îl ducă la un ospiciu.
Constată cu stupoare că era mort. Cel mai ciudat era că încremenise în poziţia de „lumânare”, cu falusul lui lung şi noduros atârnându-i şi cu un rânjet pe faţă.
Îl înmormântă, dar după câteva zile de la moarte fu văzut stând turceşte pe suprafaţa mării şi meditând.
Iubea apa de când era mic. Respira apă în continuu, neputând fi oprit. Îi plăcea să adoarmă în cada plină.
La 40 de ani s-a retras în pustnicie. A descoperit că cel mai propice loc pentru meditat şi spus rugăciuni era chiar cada lui. Stătea zile întregi fără mâncare, într-o poziţie comodă, în apa caldă. Avea, totuşi, o problemă. Pe parcursul unei zile apa, din cauza unor factori externi, se răcea şi el ura să stea în apă rece. Nu putea lăsa robinetul deschis mereu, din motive evidente – cada ar da pe dinafară şi ar risca să-i inunde pe vecini.
Cât despre urinat, pur şi simplu se uşura în cadă. Jetul cald îl relaxa, când îl direcţiona către genunchi şi coapse.
Într-o zi, soţia lui îl vizită, pentru a încerca să-l convingă să iasă din ascunzătoare şi să-şi reia viaţa dinainte. Chiar îi propuse să meargă la psiholog, dar după refuzul acestuia, aranjă să îl ducă la un ospiciu.
Constată cu stupoare că era mort. Cel mai ciudat era că încremenise în poziţia de „lumânare”, cu falusul lui lung şi noduros atârnându-i şi cu un rânjet pe faţă.
Îl înmormântă, dar după câteva zile de la moarte fu văzut stând turceşte pe suprafaţa mării şi meditând.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu