Câteva cuvinte despre inteligenţă

    Inteligenţa e una din cele mai importante facultăţi cu care e înzestrată fiinţa umană. Cel puţin aşa spune domnul Toma în studiul său care urmează să fie publicat la o editură importantă din ţară şi să aibă aşa mult succes, încât să-l facă invidios chiar şi pe binecunoscutul profesor de la Universitatea Harvard, Howard Gardner.

    Studiul domnului Toma despre inteligenţă a fost finalizat anul trecut, dar autorul a oscilat între a-l publica sau nu. Ce e drept, un mic fragment a apărut într-o revistă a cărei redactor-şef era chiar domnul Toma. Publicaţia a avut atât de puţini cititori, încât a dispărut de pe piaţă în scurt timp. Studiul despre care am vorbit mai sus e bazat pe date exacte, statistici clare, sondaje pe eşantioane de maximum câteva zeci de persoane, totalul vecinilor şi cunoscuţilor domnului Toma, susţinute de o fermă documentare pe Google.

    De fapt, domnul Toma nu avea nimic în comun cu inteligenţa înainte de a realiza studiul. Nu ştia nici măcar tipurile de inteligenţă, anume verbală, logică, muzicală, spaţială, cinetică, interpersonală, intrapersonală, naturistă, spirituală şi creativă, a căror explicaţii obţinute printr-un  simplu search pe Google refuz să le conspectez aici. Ce să mai vorbim despre regiunile creierului, spre exemplu lobul frontal, care e centrul gândirii, reflecţiei, planificării strategice şi active sau aria memoriei. Nu auzise încă de Gardner.

    Toate aceste lucruri îi erau străine domnului Toma, el însuşi având un IQ neliniştitor. A obţinut un scor atât de mic pe un site oarecare, încât, sub punctajul afişat cu litere mari bolduite, a apărut o injurie şi propoziţia „ Chiar şi planta mea din bucătărie e mai deşteaptă ca tine.” Ceea ce l-a impresionat pe domnul Toma atunci era cu aceste, să spunem, aprecieri apăreau imediat după terminarea testului (acest mister nu a fost elucidat încă).

    Una din cele mai grave „calităţi” ale domnului Toma, pe lângă faptul că nu învăţa nimic din greşelile pe care le făcea, era că, fiind foarte credul şi fără personalitate, acţiona numai la îndemnurile celorlalţi.

    De exemplu, pe un cunoscut site de socializare i s-a spus că va muri peste un an. El începu să-şi facă pregătirile pentru înmormântare.

    Trecuse demult de prima tinereţe, dar nu învăţase încă, că nu e bine să scrie nimic dimineaţa, dat fiind faptul că, atunci când îşi citise a doua oară studiul, găsise propoziţia „ Inteligenţa e ca un iepure care roade rochia unei doamne urcând în tramvai”, scrisă în dimineaţa zilei de 16 septembrie.

    De fapt era o parafrază după un vers dintr-o poezie de Iulian Tănase.

    Cu toate acestea, studiul a avut succes. Numele Toma Popescu a ajuns pe primele pagini ale publicaţiilor internaţionale. Fu invitat la diverse talk-show-uri, chiar avu ocazia să realizeze un quiz-show în România, ceva în genul „Vrei să fii milionar?”.

    Ajunse cel mai important cercetător de pe mapamond în domeniul inteligenţei.

    După câteva luni a ajuns la concluzia (vă avertizez că ceea ce voi spune acum pune la îndoială nu numai inteligenţa, ci şi echilibrul mental al lui Toma Popescu) că adevărata inteligenţă stă în vârfurile degetelor. Ele de fapt comandă creierului ce să facă.

    De atunci pedeapsa capitală e împuşcarea în vârful degetelor, ceea ce certifică prima propoziţie din acest text.